Frica de dentist

ce trebuie să știi pentru a controla stările de panică

Unii dintre pacienți pot fi foarte speriați de vizita la cabinetul stomatologic. De cele mai multe ori, amânarea unui tratament nu este din cauze financiare sau de timp, ci din cauza fricii pe care simt pacienții. Din păcate aceste stări nu fac decât să se amâne tratamentul astfel problemele în tim se agravează, iar intensitatea fricii crește.

Trebuie să știti că frica nu este o simplă emoție. În cazul în care este intensă, aceasta poate provoca multă suferintă în viata cuiva. Primul pas în depășirea fricii intense îl reprezintă ajutorul specializat.

Implantul denyar nu doare

Pentru a depasi frica trebuie sa parcurgi cel putin trei etape:
1. Recunoasterea situatiilor care declanseaza frica.
2. Constientizarea si identificarea modalitatilor prin care aceasta se manifesta.
3. Invatarea si folosirea unor tehnici de reducere a fricii si stresului asociat (tehnici de expunere, de relaxare, modalitati specifice de autocontrol etc.)

Toate acestea ajuta oamenii sa se simta din nou confortabili cu ei insisi si suficient de indrazneti pentru a face fata propriilor temeri.

Afara e intuneric si esti singur acasa. Incepe sa ploua si vantul bate in rafale. In casa este liniste si brusc auzi un zgomot la usa. Atunci respiratia se accelereaza, inima o ia razna, in timp ce tot corpul se incordeaza. Ai ghicit, este vorba despre frica. Timp de cateva minute, corpul tau a trecut printr-o stare puternica de teama, ca si cum viata ar fi fost amenintata, numai ca pericolul a existat doar in mintea ta.

Frica, o reactie normala de aparare a organismului, poate deveni patologica si, manifestata frecvent, poate lua si forme fizice. Iata ce trebuie sa stii pentru a reusi sa te calmezi.

Ce este teama?

Frica este una dintre emotiile cele mai elementare ale omului. Este o reactie naturala, de protectie, care ne ajuta sa recunoastem si sa reactionam prompt la situatiile amenintatoare. Aceasta emotie se manifesta ca o reactie in lant si poate produce atat efecte fiziologice, cat si psihologice. Este declansata de un stimul stresant, cum ar fi o insecta, o arma, o sala plina de oameni care asteapta discursul tau sau un zgomot puternic.

Efectele fizice ale unei boli psihice

Cand individul reactioneaza repetat in fata unui pericol minim sau inexistent ca si cand acesta ar fi real si important, atunci teama fireasca devine nociva si influenteaza negativ functionarea organismului. Apar stari de neajutorare, inadaptabilitate, tristete si ingrijorare, care se manifesta la nivelul corpului prin palpitatii (ritm alert al batailor inimii), senzatia de tensiune musculara, tremuraturi, transpiratie la nivelul palmelor, oboseala, tensiune in jurul gatului, cefei, umerilor si a partii superioare a spatelui, diaree, insomnii si cosmaruri.

Asemanator durerii, teama generalizata, irationala, poate fi un semnal care avertizeaza ca organismul este suprasolicitat si, pe termen lung, produce efecte negative: dureri de cap, boli ale inimii, ulcer gastric, scaderea apetitului, disconfort abdominal etc.

Limita dintre normal si anormal

Atunci cand apare un potential pericol, creierul reactioneaza instantaneu si trimite semnale care activeaza sistemul nervos. Acest lucru duce la raspunsuri fizice: inima bate mai rapid, respiratia se accelereaza si creste tensiunea arteriala. Sangele este pompat catre grupele musculare pentru a pregati corpul de o actiune fizica (cum ar fi fuga sau lupta). Transpiram pentru a mentine corpul rece.

Nu de putine ori, aceeasi reactie care este menita sa ne protejeze si sa ne apere se transforma in frica nesanatoasa sau patologica. Aceasta ne modifica comportamentul intr-o directie nedorita. Frica este traita la diferite niveluri de intensitate: griji, anxietate, panica si chiar teroare. Experimentata la cele mai inalte niveluri, aceste raspunsuri emotionale coplesesc oamenii, determinandu-i sa recurga la acte irationale. Cand ne temem de ceva care nu ne poate afecta de fapt sau cand teama devine excesiva si scapa de sub control, atunci este afectata functionarea normala de zi cu zi.

Ce ne sperie

Probabil toate fricile noastre provin din experientele anterioare, din copilarie sau adolescenta, care au fost dureroase sau pe care noi le-am interpretat gresit. Un accident, o moarte violenta, o nastere traumatica, primirea unei vesti proaste, ridiculizarea de catre ceilalti copii, respingerea sociala, pierderea celor dragi sau esecul in alegerea carierei. Ulterior, in viata adulta, detectarea oricarui semnal legat de aceasta experienta declanseaza teama, fara ca persoana sa constientizeze cauza reala.

In timp ce in topul celor mai „populare” frici conduc detasat teama de paianjeni, serpi, sobolani, frica de moarte, durere sau teama de dentist, de respingere, de esec, teama de a vorbi in public sau frica de singuratate, exista si temeri mai putin obisnuite.
Iata clasamentul celor mai bizare frici:
– frica de clovni;
– frica de usi rotative;
– frica de a fi ingropat de viu;
– frica de pui de gaina;
– frica de fluturi;
– frica de oglinzi.

Ce putem face să scăpăm de frică

În primul rând, cea mai bună metodă este distragerea atenției despre ce se întâmplă în timpul tratamentului stomatologic. Din acest motiv, televizoarele montate in cabinetele dentare au un rol important in diminuarea fricii.

O altă metodă ar fi să ne familiarizăm cu atmosfera. E bine ca tratamentele să începem cu probleme mărunte care nu provoaca durere sau neplăceri (ex. albirea dintilor, periaj profesional, etc.). Astfel vom observa că medicul stomatolog în ziua de azi lucrează altfel, iar tratamentele nu sunt dureroase.

Să încercăm să nu amânăm vizita la medicul stomatolog. Cu cât amânăm mai mult, cu atât o să fie tratamentul mai complex.

Ultimul și cel mai important pas este comunicarea! Comunică și spune-i medicului dentist de frica pe care o simți. Dacă poți, identifică ce provoacă frica (zgomotul provocat de instrumentele rotative, frica de durere, anumite miroase) iar medicul dentist te va informa cu privire la ce să te aștepți în timpul tratamentului și de ce nu te va durea.

În astfel de cazuri se stabilește un semn (de ex ridicarea unei mâini) la care medicul se oprește dacă se identifică un minim discomfort.