Parodontologie

Parodontologia este specializarea stomatologică  care se ocupă cu tratarea afecțiunilor parodontale și de structura de susținere a dinților. Tratamentul bolii parodontale, denumit parodontologie, urmează două direcții: gestionarea infecției și reducerea mobilității dentare. Scopul final al tratamentului îl reprezintă obținerea atașamentului parodontal la nivelul dintelui și cresterea calitații osului maxilar care trebuie să reziste forțelor masticatorii în arhitectura pârghiei reprezentate de orice dinte.
Scopul principal al tratamentului este de a controla infecția.

Chirurgie dentara - examinare

Dar ce este parodontoza și cum se manifestă ?

Parodontoza este o afecțiune localizată la nivelul gingiei și a osului parodontal, elemente anatomice cu rol de menținere a dintelui în alveolă.
Bolile parodontale variază de la simpla inflamație a gingiei până la o boală gravă care are ca rezultat afectarea majoră a țesutului moale și a osului care susține dinții. În ultimul stadiu al bolii parodontale dinții sunt pierduți.
Parodontoza este forma avansată a bolii parodontale, stadiu în care este afectat parodonțiul de înveliș și cel de susținere, adică osul parodontal și părțile moi, gingie și ligamente parodontale.

Ce alte complicații pot să apară în cazul parodontozei netratate?

În unele studii, cercetătorii au observat că persoanele cu afecțiuni ale gingiilor (în comparație cu persoanele fără boală gingivală) au mai multe șanse de a dezvolta boli de inimă (endocardită) sau au dificultăți în controlul zahărului din sânge. Alte studii au arătat că femeile cu afecțiuni ale gingiilor au fost mai predispuse decât cele cu gingii sănătoase să nască copii prematuri, cu greutate mică la naștere. Dar, până în prezent, nu s-a stabilit dacă boala parodontală este cauza acestor probleme. S-ar putea să existe și alte motive pentru care persoanele cu afecțiuni ale gingiilor dezvoltă uneori probleme de sănătate suplimentare.
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a clarifica dacă parodontoza cauzează de fapt probleme de sănătate dincolo de cavitatea bucală și dacă tratarea bolii parodontale poate împiedica dezvoltarea altor boli la distanță. . Ce este sigur este ca orice pacient cu boli sistemice (diabet) au deja un grad de inflamatie sistemic si nu isi permit adaugarea de alti factori suplimentari (corp strain reprezentat de implantul dentar, retentie alimentara din cauza lucrarilor ceramice sau igienei precare). la acestia devin obligatorii actiunile preventive de igienizare si administrare de dispozitive medicale cu camp electromagnetic pentru reducerea localizata a inflamatiei osoase.

Între timp, este dovedit faptul că tratamentul parodontozei poate salva dinții – un motiv foarte bun pentru a avea grijă de dinți și gingii.

Boli și afecțiuni parodontale

Sănătate parodontală, boli și afecțiuni gingivale parodontală

– sănătatea parodontală și gingivală

– gingivită indusă de biofilmul dentar

– boli gingivale neinduse de biofilmul dentar

Parodontita

– boli parodontale necrozante

– parodontită

– parodontita ca manifestare a unei boli sistemice

Manifestările parodontale ale bolilor sistemice și ale afecțiunilor de dezvoltare și dobândite

– boli sistemice sau afecțiuni care afectează țesuturile parodontale de susținere

– abcese parodontale și leziuni endo-parodontale

– deformări și afecțiuni mucogingivale

– forțe ocluzale traumatice

– factori legati de dinți și proteze dentare

Boli și afecțiuni peri-implantare

Boli și afecțiuni peri-implantare

– sănătatea peri-implantară

– mucozită peri-implantară

– peri-implantită

– deficiențe peri-implantare de țesut moale și dur

Gingivita este primul stadiu al bolii parodontale, care interesează gingiile (acestea devin roșii, tumefiate și pot sângera ușor) și poate fi reversibilă dacă se acționează la timp printr-un periaj zilnic corect și igienizare regulată.

Parodontita (al doilea stadiu al bolii parodontale) este definită ca “o boală inflamatorie a țesuturilor de susținere a dintelui cauzată de microorganisme specifice sau grupuri de microorganisme, având ca rezultat distrucția progresivă a ligamentului parodontal și a osului alveolar cu formarea de pungi și recesii”.

Factorii de risc în declanșarea bolilor parodontale

  • Calitatea slaba a colagenului din componenta osului;
  • Igiena orală deficitară;
  • Periaj incorect și traumatizant;
  • Lucrări dentare vechi;
  • Utilizarea incorectă a aței dentare sau scobitorilor;
  • Fumatul excesiv; este unul dintre cei mai importanți factori de risc asociați cu dezvoltarea bolii parodontale. În plus, fumatul poate reduce șansele de reușită ale tratamentului;
  • Lipsa alimentelor dure din alimentație, care au rol în autocurățarea dinților;
  • Tartrul dentar; în cavitatea bucală se găsesc peste două milioane de bacterii. Aceste bacterii, împreună cu saliva și alte particule, formează placa bacteriană care este lipicioasă și aderă de dinți. Placa bacteriană care nu este îndepărtată prin periaj se întărește și formează tartrul dentar;
  • Unele tipuri de medicamente precum steroizi, antiepileptice, blocante ale ionilor de calciu, anticoncepționale orale, heparină, aspirina în doze mari, antinflamatorii nesteroidiene. Există medicamente contraceptive care reduc fluxul de salivă, care are un efect protector asupra gurii. Fără suficientă salivă, mucoasa bucală este vulnerabilă la infecții. Există medicamente care pot provoca o creștere anormală a țesutului gingiilor; acest lucru poate face dificilă igienizarea dinților și gingiilor.
  • Băuturile acide care cresc aciditatea bucală;
  • Obturații de colet incorect aplicate; coletul dentar este zona intermediară dintre coroana dentară și rădăcina unde are loc jocțiunea smalț cement, tot aici fiind locul inserției epiteliale a parodonțiului marginal (gingia) la nivelul fețelor laterale ale dintelui;
  • Dinți înghesuiți;
  • Schimbări hormonale în sarcină sau menopauză; modificările hormonale pot face ca gingiile să devină mai sensibile și să faciliteze dezvoltarea gingivitei. Ex: gingivita din sarcină, gingivita fiziologică premenstruală, gingivita de menopauză[5].
  • Stresul, care scade capacitatea de apărare a organismului împotriva infecțiilor;
  • Consumul exagerat de alcool;
  • Boli metabolice (diabet); persoanele cu diabet zaharat au un risc crescut de a dezvolta infecții, inclusiv boli parodontale. La aceste persoane vindecarea este intarziata si trebuiesc evitate interventiile chirurgicale.
  • Boli hepatice;
  • Avitaminoza C sau K;
  • Accident vascular minor, hemofilie, leucemie, anumite forme de anemie;
  • Afectarea sistemului imunitar, SIDA și tratamentele sale pot avea un impact negativ asupra stării de sănătate a gingiilor, la fel ca și tratamentele pentru cancer

Semnele clinice și manifestarea bolilor parodontale

Parodontoza este însoțită de următoarele semne clinice:

  • Sângerea gingivală spontan și la periaj;
  • Mobilitate dentară;
  • Halenă fetidă (respirație urât mirositoare);
  • Gust neplăcut în gură;
  • Gingii roșii, tumefiate;
  • Prurit (mâncărimi) la nivelul gingiilor;
  • Retracție gingivală cu dezvelirea rădăcinii;
  • Durere la masticație;
  • Mobilitate dentară;
  • Apariția puroiului în șanțul gingival.

Cum se disagnostichează boala parodontală ?

Cel mai frecvent, boala parodontală se dezvoltă atunci când placa bacteriană este lăsată să se acumuleze supra și subgingival. Oricare dintre aceste simptome poate fi un semn al unei probleme serioase, care ar trebui verificată de un medic dentist.
La controlul de specialitate se vor examina gingiile si anume: culoarea, fermitatea, volumul.
Cu ajutorul sondei parodontale se va măsura adâncimea șanțului gingival din jurul dintelui. Dimensiunea normală a șanțului este intre 1 – 3 mm. Dacă aceste dimensiuni sunt depășite vorbim de pungi parodontale care pot avea adâncimi între 5 – 10 mm.
Pe baza unei radiografii panoramice se poate evalua gradul de pierdere osoasă acesta fiind de fapt indicatorul scaderii calitatii colagenului din osul maxilar sub actiunea diversilor factori inflamatori (retentie alimentara sub  retentii determinate de coroane ceramice si implante dentare).

Severitatea bolli se evaluează si clinic,daca nu se poate realiza o radiografie în funcție de cantitatea de ligamente parodontale pierdute:

  • ușoară: 1–2 mm pierdere de atașament parodontal (suprafața de gingie lipită pe dinte);
  • moderată: 3–4 mm pierdere de atașament parodontal;
  • severă: peste 5 mm pierdere de atașament parodontal.

Cum se tratează boala parodontală ?

Filosofia de tratament al bolii parodontale urmează două direcții: gestionarea infecției și reducerea mobilității dentare. Scopul final al tratamentului îl reprezintă obținerea atașamentului parodontal la nivelul dintelui. si cresterea calitatii osului maxilar care trebuie sa reziste fortelor masticatorii in arhitectura  parghiei reprezentate de orice dinte.
Scopul principal al tratamentului este de a controla infecția. Numărul și tipurile de tratament vor varia, în funcție de amploarea și stadiul bolii. Orice tip de tratament necesită ca pacientul să păstreze o bună îngrijire zilnică la domiciliu. Medicul poate sugera, de asemenea, schimbarea anumitor comportamente, cum ar fi renunțarea la fumat, ca o modalitate de a îmbunătăți rezultatul tratamentului.
Prima etapă de tratament este igienizarea care îndepărtează placa bacteriană și tartrul dentar printr-o metodă de curățare profundă numită detratraj. Acesta înseamnă răzuirea tartrului supra și de subgingival. Curățarea tartrului subgingival de la nivelul rădăcinii are rolul de a îndepărta germenii care produc boala parodontală.
A doua etapă de tratament o constituie tratamentul antimicrobian care constă în irigarea parodonțiului cu o soluție din apa oxigenată, betadină și metronidazol. Această soluție distruge bacteriile și reduce dimensiunile pungilor parodontale deoarece este evident ca microbii vor reveni in cateva zile dupa ce medicul a reusit sa ii indeparteze, trebuiesc incepute in acelasi timp si tratamente cu camp electromagnetic care au rolul de a avea o actiune antiinflamatorie si cu rol regenerativ asupra osului maxilar. tratamentul de regenerare dureaza mult timp si se utilizeaza dispozitive medicale care se inchiriaza acasa pacientului de la cabinetele specializate.

pentru mentinerea rezultatelor dupa regenerarea cu camp electromagnetic, stomatologul va decide la fiecare pacient perioada de timp la care acesta trebuie sa revina pentru igienizare si reluarea regenerarii cu camp electromagnetic.

În unele cazuri creșterea rezistenței microbiene la antibiotice reduce eficiența terapiei convenționale. În acest context utilizarea unor terapii alternative, de tipul terapiei laser este necesară.

  • Laserul terapeutic acționează în principal asupra microorganismelor de la nivelul parodonțiului determinând o scădere semnificativă a patogenității acestora.
  • Laserul therapeutic nu încălzește țesuturile înconjurătoare, acționând pe o suprafață de un cm pătrat, nu determină contracții musculare, dar scade tumefacția, diminuează inflamația și reduce semnificativ durerea.
    Are efect pregnant de calmare a durerii, acțiune bactericidă și antiinflamatorie (în formele de inflamație incipientă determină reducerea semnificativă a acesteia), accelerează procesul de vindecare. Are efect antiedematos și de biostimulare a sistemului imunitar și este folosit cu succes în tratamentul bolilor parodontale.
  • În ceea ce privește mobilitatea dentară, este înregistrată o reducere graduală a acesteia, ducând treptat la reluarea funcției masticatorii. În urma tratamentului cu laser, examenul radiologic va arăta o regenerare osoasă progresivă.

O calitate aparte a laserilor terapeutici o reprezintă capacitatea lor de a traversa osul, astfel încât acționează și în profunzime. Rezultatele sunt evidente de la prima sedință. Laserterapia foloseste diodă laser 650 nm. Sunt necesare 6-9 ședințe la interval de 2 zile. Rezultatele obținute în urma tratamentului trebuie păstrate printr-o igienă riguroasă din partea pacientului. Aceasta include periajul corect făcut dimineața și seara, utilizarea unei paste de dinți pe bază de fluor și a unui spray cu clorhexidină 0,12%.
Imobilizarea dinților parodontotici (mobili) este o etapă foarte importantă în tratamentul parodontal și are ca scop restabilirea funcției orale, confort psihic îmbunătățit. În funcție de gradul de mobilitate al dinților se va decide păstrarea lor pe arcadă sau extracția. Managementul mobilității dentare constă în:

  • igienizare;
  • imobilizarea dinților mobili cu bandă din fibră de sticlă;
  • echilibrarea ocluzală;
  • terapie parodontală non-chirurgicală.

Igienizarea este cea mai importantă etapă atat in timpul tratamentului, cat și după. Igienizarea presupune detartraj cu ultrasunete, periaj profesional și tratament antimicrobian. Detartrajul cu utrasunete se face cu foarte mare atenție pentru a nu mobiliza dinții și mai mult. Se începe cu treimea incizală a dinților deoarece aceea este zona unde se va aplica banda din fibră de sticlă. Dinții mobili păstrați pe arcadă vor fi imobilizați cu o bandă din fibră de sticlă ramforsată. După detratraj se aplică banda din fibră de sticlă. Această bandă este flexibilă, ușor de aplicat pe dinții mobili. Atât materialele folosite cât și tehnica sunt minim invazive. După imobilizare se continuă detartrajul în zona gingivală și subgingvală.
Urmează tratamentul medicamentos care constă in irigarea pungilor parodontale cu substanțe antiinflamatorii și antiseptice. La finalul tratamentului se face echilibrarea ocluzală. Scopul echilibrării ocluzale este stabilirea și menținerea unei funcții ocluzale optime. Echilibrarea ocluzală prin șlefuire selectivă ajută la menținerea funcției și sănătății danturii naturale. În urma acestei tehnici dinții vor fi imobilizați intr-un monobloc rigid, care va avea ca scop vindecarea țesuturilor afectate și în final restabilirea funției orale.. Pe langa metodele expuse care au rol reducerea temporara a atacului microbian din exterior trebuiesc imediat instituite masuri de intarire cu camp electromagnetic a osului restant din jurul radacinilor, acesta reprezentand  adevaratul tratament  de lunga durata care se poate opune mobilizarii sub actiunea fortelor masticatorii a parghiei reprezentate de dinte.

Rezultatele obținute sunt excelente și se mențin în timp cu condiția ca pacientul să aibă o igienă riguroasă. În concluzie, mobilitatea de gradul I și II poate fi tratată cu succes, dar in cazul mobilității de gradul III, tratamentul este doar chirurgical, extracția.
După perioada de vindecare pacientul poate beneficia de proteza fixa dentara sau implanturi dentare. si cel mai important lucru pentru acesti pacienti este constientizarea faptului ca sistemul regenerator din osul maxilar nu a putut invinge microbii din cavitatea bucala si daca la acestia se va adauga si inflamatia continua reprezentata de corpul strain (implantul) va trebui sa urmeze tratamente periodice cu camp electromagnetic cu rol antiinflamatoriu si regenerator osos.

Tratamente chirurgicale

Chirurgia parodontală ar putea fi necesară în cazul în care inflamația și pungile parodontale profunde se păstrează după aplicarea celorlalte metode de tratament.
În acest sens amintim chirurgia parodontală cu lambou, tehnica de regenerare ghidată a țesutului, utilizarea factorilor de creștere (membrana PRF – proteine ​​care pot ajuta organismul în mod natural să-și regenereze țesutul osos).

Membrana PRF (Platelet Rich Fibrin) este o membrană gelatinoasă obținută din sângele pacientului. Se recoltează sânge de la pacient în eprubete speciale, acestea se introduc în centrifugă timp de 8 minute la 1500 de rotații/min. Membrana PRF are un conținut bogat în trombocite, proteine de legare și factori de creștere care accelerează și stabilizează procesul de vindecare.

Utilizarea membranei PRF reduce inflamația, diminuează durerea, scade timpul de vindecare, contribuie la refacerea naturală a gingiei.

Ținând cont de faptul că orice incizie se vindecă prin retracție și că în cazul pârghiei reprezentate de dinte orice milimetru poate destabiliza ireversibil pârghia, se indică înainte de a se apela la incizii să se administreze tratamente de îmbunătățire a calității osoase cu câmp electromagnetic, de multe ori aceste terapii non-traumatice fiind suficiente.

Tratamentul paradontozei cu abordare în șapte pași

  • Ședința 1: Instrucțiuni limitate asupra controlului plăcii bacteriene alegerea și utilizarea corectă a periuței și pastei de dinți;
  • Ședința 2: Îndepărtarea tartrului supragingival (manual, ultrasunete, chiuretaj radicular);
  • Ședința 3: Reconturarea restaurărilor protetice incorecte înlocuirea cu lucrări temporare;
  • Ședința 4: Tratamentul provizoriu al cariilor dentare;
  • Ședința 5: Instrucțiuni detaliate de control asupra plăcii supragingivale;
  • Ședința 6: Instrumentare subgingivală SRP (scalling and root planing), prelucrarea suprafețelor radiculare;

Măsuri terapeutice adjuvante SRP
– antibiotice locale și sistemice
– terapia susținută cu laser
– terapia fotodinamică antimicrobiană

  • Ședința 7: Evaluarea tisulară.

Tratamentul de menținere

Eficiența tratamentului bolii parodontale este în corelare directă cu faza evoluției în care se inițiază tratamentul.

Gingivita microbiană indusă de placa dentară poate fi vindecată în proporție de 100% din cazuri prin tratament antimicrobian instituit precoce și menținută o igienă riguroasă.

În parodontita inițială putem obține ameliorări importante după tratamentul antimicrobian și chiar o vindecare morfologică și funcțională dacă se instituie tratamentul corect și complet și o dispensarizare riguroasă.

În parodontita moderată și severă, lezarea elementelor parodontale are de cele mai multe ori un caracter reversibil.