Stomatita este o denumire generală și se referă la orice proces inflamator care afectează membranele mucoase ale gurii și buzelor, cu sau fără ulcerație orală.
În sens larg, stomatita poate avea o mulțime de cauze și simptome. Printre cauzele obișnuite se numără infecțiile, carențele alimentare, reacțiile alergice, radioterapia și altele.
Atunci când apare inflamația gingiilor și gurii, se mai folosește și termenul „gingivo-stomatită”, deși acesta mai este folosit câte odată ca sinonim pentru gingivo-stomatita herpetică. Termenul provine din grecescul stoma, însemnând „gură” și sufixul -ită, însemnând „inflamație”.

Malnutriția (o dietă necorespunzătoare) sau malabsorpția (o absorbție redusă a nutrienților în organism) poate conduce la stări nutrițional deficiente, dintre care unele pot provoca stomatita. De exemplu, carențele de fier, vitamina B2 (riboflavină), vitamina B3 (niacină), vitamina B6 (pyridoxină), vitamina B9 (acidul folic) sau vitamina B12 (cobalamina) se pot manifesta prin apariția stomatitei. Fierul este necesar în suplimentarea elementelor transcripționale pentru multiplicarea și refacerea celulară. Lipsa de fier poate provoca reducerea genetică a acestor elemente, conducând o refacere și regenerare ineficiente ale celulelor epiteliale, în special la gură și buze. Numeroase boli care produc malabsorbție pot conduce la deficiențe, urmate de stomatită. Exemplele includ intoleranța la lactoză.

Inflamrea colțurilor buzelor se numește stomatită sau cheilită angulară. O cauză des întâlnită la copii este linsul repetat al buzelor, iar la adulți poate indica o anemie pe baza carenței de fier, sau deficiențe de vitamina B (ex., B2-riboflavină, B9-acid folic, sau B12-cobalamina, care pot indica o dietă neadecvată sau malnutriție, precum boala celiacă).

De asemenea, cheilita angulară poate fi produsă de fălcile ‘supra-închise’ (strânse) ale unui pacient datorită lipsei dentiției sau uzării dinților, conducând la o apropiere a fălcilor împreunate mai mare decât în cazul dentiției complete sau neafectate. Aceasta produce cute ale pielii în jurul colțului gurii (buzelor) care sunt umezite de salivă, ceea ce produce infectarea; de cele mai multe ori cu Candida albicans sau o specie similară. Tratamentul implică de obicei administrarea de nistatin sau alt agent antifungic. Un alt tratament poate fi corectarea distanței dintre fălci, de exemplu cu o proteză.

Aceasta este o condiție obișnuită la purtătorii de proteză dentară. Apare ca o mucoasă înroșită dar fără dureri, sub proteză. Cele mai multe dintre cazuri sunt asociate cu specia Candida, și este cea mai obișnuită formă de candidoză orală. Tratamentul este cu medicamente antifungice și igienă bucală îmbunătățită, precum scoaterea protezei dentare în timpul somnului.

Stomatita de contact alergic (numită și „gingivo-stomatită alergică” sau „gingivo-stomatită alergică de contact”) este o reacție de tipul IV (întârziată) de hipersensibilitate care apare la persoane susceptibile atopic când alergenii intră prin piele sau mucoasă.
Alergenii, care diferă de la o persoană la alta, se combină cu proteinele derivate din epiteliu, formând haptene care se leagă de celule Langerhans din mucoasă și care prezintă antigenul de pe suprafața lor limfocitelor T, făcându-le sensibile la acel antigen și să producă multe clone specifice.

Stomatita migratoare (sau geografică) este o prezentare atipică a unei condiții care în mod normal este prezentă pe limbă, denumită limbă geografică. Este numită așa deoarece are zone atrofiate și leziuni depapilate care migrează în timp, dând un aspect de hartă.

Stomatita herpetică (gingivo-stomatita herpetică). Aceasta este inflamația gurii produsă de virusul herpes simplex

Stomatita mai poate fi produsă de chimioterapie sau terapia cu iradiere a zonei orofaringiene.

Alte tipuri de stomatită: gingivo-stomatită ulceroasă necrotică, stomatita nicotinică (sau cheratoza palatală, apare la fumătorii de pipă), stomatita ulceroasă cronică, sindromul PFAPA (febră periodică, stomatită aftoasă, faringită și adenită) la copii.

Tratamentul recomandat in stomatita depinde de tipul afectiunii. In caz de stomatita herpetica, aceasta poate fi tratata folosind un medicament antiviral care scurteaza durata infectiei. Pentru copii, deshidratarea constituie un risc semnificativ, de aceea se recomanda sa va asigurati ca beau suficienta apa. Dieta ideala pentru pacientii cu stomatita trebuie sa fie bazata pe lichide, alimente si bauturi care sa nu fie acide.

Avand in vedere faptul ca stomatita aftoasa nu este severa in cele mai multe situatii, aceast nu necesita neaparat tratament. Atunci cand avem de-a face cu plagi mai mari sau cu dureri semnificative, pot fi de ajutor cremele topice cu benzocaina sau cu un alt agent care sa amorteasca zona afectata. In cazul pacientilor cu focare de stomatita aftoasa sunt recomandate medicamente precum colchicina, steroizii orali sau cimetidina.

Daca leziunile au nevoie de prea mult timp pentru vindecare sau daca acestea sunt insotite de febra persistenta, este nevoie de ingrijire medicala din partea unui specialist. Se poate ca durerile care revin frecvent sa fie semn al unei infectii secundare, de aceea este important sa cereti sfatul unui medic in situatia in care va confruntati constant cu stomatita aftoasa.